Povestea noastra
Atunci cand ne gandim la cei dragi noua, avem mereu, in minte, imaginea care-i infatiseaza sanatosi, veseli si plini de viata. Ne dorim sa-i putem proteja de orice boala sau situatie dificila pentru ei. Dar iata ca viata ne pune deseori la incercare si ne testeaza taria de a depasi orice obstacol. Un astfel de moment a intervenit, in familia noastra, in urma cu mai bine de 5 ani. Imi amintesc totul de parca s-ar fi petrecut in urma cu doar cateva zile. A fost extrem de dificil pentru mine sa o vad pe mama mea cu o stare de tristete continua si lipsita de energie. Acele momente au fost cele in care m-am simtit, cu adevarat, neputincioasa.
Insa mi-am dat seama ca trebuie sa fiu puternica pentru familia mea si sa le ofer suportul meu fizic si moral de care aveau atat de mare nevoie. Primul pas a fost consultul de specialitate. Asa am aflat ca mama mea avea toate simptomele unei depresii cronice, afectiune cu care a fost diagnosticata. Astfel, am intrat, pentru prima data, in contact cu sistemul de asistenta medicala geriatrica.
Ni s-a recomandat un tratament special, cele doua optiuni principale de tratament ale depresiei cronice sau ale distimiei fiind medicatia si psihoterapia. Din pacate, nu am primit vestile pozitive pe care ni le doream pentru ca, dupa o anumita varsta, sansele de recuperare sunt minime.
Insa acest fapt nu ne-a descurajat, stiam ca nu va fi usor, insa este de datoria noastra de a-i ajuta pe cei mai in varsta sa duca o viata lipsita de griji.
Caminul privat – informare, acceptare si intelegere
Adevarata batalie avea sa inceapa. Au urmat numeroase internari, prin diverse clinici, atat de stat, cat si particulare. Insa ce descopeream acolo nu ne multumea. De aceea, am realizat ca singura solutie de durata va fi cazarea, intr-un camin privat, unul in care mama mea sa poata locui impreuna cu tatal meu. Imi doream pentru ei sa poata avea toate conditiile de acasa.
Cand vine momentul ca un membru drag al familiei sa aiba nevoie de ajutor la domiciliu, procesul de a-l convinge sa accepte ajutor poate fi unul dificil. Mai ales ca unul dintre cele mai de pret valori ale noastre, ale tuturor, este independenta. A avea nevoie de cineva, pentru a te ajuta la activitati intime precum mersul la baie sau imbracatul, poate fi o problema de acceptare pentru cel in nevoie. Insa odata cu inaintarea in varsta, parintii nostri au mai multe nevoi. Si a-i convinge sa-si paraseasca locuintele, pentru a se instala, intr-un camin privat, se face printr-o adevarata munca de convingere.
La fel a fost si in cazul nostru. Desi este o decizie fireasca care pare usor de realizat, problemele nu au intarziat sa-si faca aparitia. Parintii mei nu voiau sa isi paraseasca locuinta, se simteau dezradacinati si aveau dificultati in a se adapta la noile conditii si la noul mediu. Am inteles atunci ca aceasta este o problema cu care se confrunta majoritatea persoanelor, trecute de o anumita varsta.
Dupa analiza amanuntita a caminelor particulare din Bucuresti, Ilfov, dar si a altor cateva camine din Europa, am luat decizia de a amenaja o vila, asa cum consider ca ar trebui sa arate un camin pentru persoanele in varsta. Un camin pentru varstnici trebuie sa fie, in primul rand, o casa. Acel loc cald si primitor, unde simti ca esti tratat cu dragoste si respect si unde poti sa beneficiezi de toata atentia de care ai nevoie. Caminul poate fi locul ideal pentru a scrie un nou capitol in cartea vietii.
Asadar, va invit sa ne treceti pragul si sa va convingeti.